Bună, mă numesc Tati și am 24 ani.

Mă pufnesc lacrimile când îmi aduc aminte cât de greu mi-a fost să accept pentru mine însumi ceea ce sunt. Am început să înțeleg asta pe când aveam 7-8 ani. Devreme pentru ca să înțelegi multe la așa vârstă, însă la 10 ani deja știam că sunt „alta”. În acel moment, credeam că sunt unica în lume și că nu voi găsi niciodată pacea în sufletul meu. În fiecare an realizam că tot mai mult sunt atrasă de ceea ce oamenii numesc „nenormal și orobil”, eu, însă, iubeam astfel. Am încercat de nenumărate ori să mă deschid părinților, dar aveam frică că voi fi bătută și umilită pentru ceea ce sunt. Aveam frică de părinți, dar în special, de tatăl meu. Mama era mai ințelegătoare, era un exemplu pentru toți. Toți mă iubeau, respectau și eu credeam că aceasta va strica toată imaginea mea. În clasa a 10-a am lăsat liceul pentru că simțeam că mă sufoc și mor...

A fost un pas bun în viață și am avut careva schimbări. Acum, am realizat că am făcut bine. Mult timp am luptat cu mine, mă condamnam pentru că nu sunt demnă de nimic în viață și că ar trebui să mor. Am avut 2 tentative de sinucidere. Însă nici una nu a fost reușită. Am băut toate medicamentele din casă și eram pe cale să adorm... poate pentru totdeuna. La un momet am auzit o voce la urechile mele zicând „Nu vei muri, trebuie să trăiești”, și la acel moment am înțeles, că nu este păcat - că sunt cum sunt. Că sunt ca toți ceilalți, numai că dragostea mea e diferită. Da, mult a facut societatea și opinia lor. Făcând să mă consider mizerabilă, murdară și păcătoasă. Nu, nu este adevărat. Sunt mai curată decât mulți dintre cei, care se consideră creștini. Eu știu să dăruiesc fără să cer ceva în loc. Prietenii mei m-au acceptat așa cum sunt, fără nici o pricină de a zice „NU”. Pentru că ei știu cine sunt, și faptul că sunt altfel nu le-a schimbat opinia. Am avut o mare ardoare să părăsesc țara mea, și am făcut-o. Sunt mândră de prietenii mei de la GENDERDOC-M pentru ceea ce fac, și le urez mare succes. Ei m-au ajutat să mă schimb și să mă iubesc așa, cum sunt - diferită. Da, sunt lesbi, și nu mi-e rușine să confirm aceasta. Nu te condamna! Dumnezeu are și el planuri legate de tine, și dacă te-a făcut așa, inseamnă că nu e așa de rău totul.

Nu-ți fie frică, si nu-ți fie rușine... Să le fie rușine altora pentru prostia adevărată, nu pentru dragoste.

Cu drag,
Tati