Într-o zi o voi face!!!

Alin... nu e numele meu adevărat...
,
Chișinău, Soroca, Bălți, Orhei

Salut, da sunt așa, sunt gay. Au fost momente, și sunt, și sper că vor mai fi momente când am vrut, și când vreau, și când o să vreau să nu mai trăiesc. DE CE sunt așa, de ce anume eu??? De ce, în loc să mă uit la o fată, tre să mor după un băiat? Au fost momente când eram gata să îmi pun capăt zilelor, însă persoana de care eram îndrăgostit m-a liniștit. Eram sigur 1000%.

DE CE lumea nu înțelege lucrurile acestea, aceste sentimente, acești oameni puțin diferiți? De ce eu nu pot să-mi găsesc de lucru din cauza că unii au aflat că sunt așa, și nu au vrut să mă accepte să lucrez după specialitate, mereu mă respingeau, spunând că nu avem locuri libere. O știu de la o persoană, care e la fel gay, îmi plăcea de el. Nu vroiam să știe, dar a observat că îmi place și m-a rugat să nu spun nimănui din colegi că este homosexual și să nu arăt nici un semn al atitudinei mele. Fiind deja angajat, el a făcut tot posibilul să nu mă angajeze și pe mine, spunându-le că mie îmi plac băieții. Da, sunt persoană publică, nu contează ce fac, insă pe aceast om niciodată nu-l voi uita, pentru ceea ce a făcut. Mi-a stricat viața, nu mai am acces la companiile de acest fel, fiind și specialitatea pentru care am învățat 4 ani. Cu această specialitate e greu să găsești un serviciu, mai ales când ți-au făcut astfel de „publicitate”. Cunosc multe persoane care se tem să nu afle la serviciu despre ei, pentru că vor fi alungaţi. Sunt disperat, lucrez acum pentru un salariu care imi ajunge doar pentru transport și mâncare, în rest pentru nimic. Şi acest loc de muncă îl pot pierde dacă va afla cineva despre faptul că sunt homosexual.

Am 26 de ani, dar niciodată nu am fost fericit, nu am avut un lucru cu un salariu cât de cât decent ca să mă pot întreține. Câteodată îmi pare că unica ieșire din situație e să nu mai trăiesc. Cred că ați obosit să citiți ceea ce am scris, însă, m-am descărcat puțin și acum voi putea dormi un pic mai liniștit. Înteleg că scriu depresant, însă nimeni nu știe prin ce trec, nimeni nu știe prin ce am trecut. Nu mai scriu nimic, oricum nimeni nu mă poate ajuta, dacă nu o fac eu singur. O să fac să-mi fie bine! Eu nu vraeu, dar lumea să știe că mie îmi plac și băieții. Însă sunt cei care se stăruie să se știe, să nu fiu acceptat la lucru, dar vom trăi și vom vedea. Nu știu cât voi trăi: mult și bine sau puțin și aiurea - cum o să vrea dumnezeu. Deja sunt indiferent de ceea cine și ce știe despre mine, însă nu sunt indiferent pentru faptul că sunt respins.

Mesajul meu către cei, care abia au ințeles cine sunt și ce orientare au: aveți grijă cu cine faceți cunostință, uneori cel mai bun prieten, poate deveni și cel mai rău dușman, care te lovește cu cuțitul în spate...

Relatează istoria ta

Când vom înţelege că nu există oameni cu anumite drepturi şi oameni cu alte drepturi, doar atunci se va instaura o societate tolerantă în care orice om îşi va putea manifesta potenţialul.

Jurist, Expert în Drepturile Omului

Abonează-te

Abonează-te la Egali newsletter feed

Asumă-ţi un angajament prin care vei condamna orice tip de violenţă sau ură şi vei accepta Omul în diversitatea sa. Angajament

  • Julia

    Chişinău

    Când eram încă foarte micuță îmi plăcea să îmbrac hainele tatălui și, necătând la faptul ele-mi erau foarte mari, mă simțeam în ele foarte firesc ș