Salut!
Sunt gata pentru coming out. Nu pentru că cineva mă impune, ci pentru că mă simt eu, la momentul dat, pregătită să o fac. Bet - nu este numele meu real, dar, pentru puțin timp, mă voi numi așa, pentru a nu face confuzie mentală.

Mă numesc Bet, sunt creștină și cred în Dumnezeu :-) dar.... sunt bisexuală și îmi place enorm această latură în viața mea. Sunt logodită cu o fată, deja de un an și jumătate, și sunt fericită. Sună frumos, nu? Insă... pe parcursul vieții mele până a ajunge la această zi au fost multe perepeții.

Deci, voi începe povestea mea reală așa...
Când eram mică îmi plăceau băieții, însă mergând la școală, cu timpul, am înțeles că am o atracție și pentru fete. Așa dat, nu m-am speriat de acest fapt, că sunt diferită, sau ce va gândi lumea despre mine, contrariu, eram curioasă să înțeleg dacă întradevăr e posibil să iubești atât bărbații cât și femeile. Eram clasa a 9, știu că îmi plăcea enorm de colega mea de clasă, o priveam mereu cum se îmbraca, cum își aranja părul, o prețuiam așa de mult, încât doream să-i spun că o iubesc. Însă nu am făcut acest pas, din cauză că ea s-a comportat foarte agresiv cu mine și la un moment dat chiar m-a făcut să plâng. Colega mea de bancă, a observat, m-a luat la o parte și mi-a spus: "-Bet, nu are rost să o prețuiești așa de tare, se vede că o iubești, însă ea își bate joc de tine!" Am rămas frapată, știind că colega mea de bancă și-a dat seama, și oricum a rămas prietenă adevărată.

Bine... a trecut totul, nu am mai ținut legătură cu colega care îmi plăcea, pentru că am mers să-mi continui studiile la un Colegiu din Capitală. În acest timp am început a mă întâlni cu un băiat, după care am suferit enorm de mult, însă am trecut și peste asta.

La Colegiu aveam o prietenă care o numeam Lua (nume fals), eu și Lua eram mereu împreună, mi-a plăcut din prima zi și am rămas prietene până la absolvire. Cu Lua, vorbeam deschis, și mereu îi spuneam că este frumoasă, chiar dacă ea nu se credea așa. A avut și ea băieți cu care se întâlnea, însă găsea desfățarea doar în discuție cu mine, și așa, încet, încet, am devenit prietene. Nu am făcut coming out, pentru că nu credeam că este un lucru important în viața mea, nici acum nu cred așa. Ok! Cu Lua, am avut primul meu sărut homosexual, și mi-a plăcut, m-am simțit la fel de bine, pentru mine nu contează sexul persoanei, conteaza personalitatea ei.

Ah da, uitasem de un lucru important... am frecventat mulți ani Biserica Baptistă, și cea Catolică, și cea Ortodoxă, dar, iarăși, nu fac distincție între orientare sexuală, orietare creștină etc. Cred în Dumnezeu, cred că El mă iubește și îmi dă mult curaj să merg înainte.
În familia mea, citeam Biblia permanent, mergeam la biserică, ascultam cântece de Laudă Domnului. E foarte bine, ÎL ADOR pe Dumnezeu! El mi-a dat viața.

Bine, ne întoarcem din nou la temă. Cu Lua, a fost mai mult un sărut prietenesc, dar frumos. Apoi, fiind înconjurată de biserică, părinți, prieteni, îmi era interzis să am relații cu cineva. Așa au trecut câțiva ani... Am absolvit Colegiul, am intrat la Universitate, dar nu am reușit să o absolvesc pentru că a trebuit să plec din țară, să-mi ajut parinții financiar.
Acum locuiesc departe de MD, foarte departe. Aici am cunoscut o prietenă, de la prima vedere am înțeles, privirea ei, zambetul ei, vorbeau despre faptul că e lesbiană. Așa și a fost! Maxei (așa o voi numi) i-a fost mai greu să facă coming out-ul însă mi l-a făcut. Acum merge bine, nu are complexe, chiar dacă uneori este judecată pentru stilul vestimentar sau a coafurei etc. Mie mi-a fost mai ușor, sunt o persoană foarte deschisă și îmi place comunicarea. Așa, între mine și Maxei a apărut primul sărut, dragostea și, mai apoi, logodna. Suntem fericite, chiar dacă familiile noastre sunt contra și nu vor să accepte faptul că două fete se iubesc cu adevărat și pot crea o familie.

Referitor la prietenii creștini, unii au rămas uimiți și au întrerupt legătura cu mine, chiar dacă la biserică te învață "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți" (Mt. 22, 39). Alți prieteni creștini m-au acceptat, cu o îmbrățișare călduroasă, spunându-ne că "rămânem surori și frați în Domnul!". Alții ne-au încurajt, alții doreau să facă tot posibilul de a ne despărți. Însă eu sunt sigură de un lucru: "Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura" (Matei 7, 1-2). Eu și Maxei citim Biblia, ne rugăm și avem credință în Domnul, asta nu înseamnă că suntem sataniste, sau murdărim Cuvântul Domnului, orice om de pe pamânt are dreptul, mai bine spus, trebuie să Îl Slăvească pe Domnul, nu depinde de orietarea sexuală. Important este să aducă PACE în lume!

La sfârșit, vreau să scriu două mesaje:
1. Frați și surori creștini, vă iubesc atât de mult și vă admir pentru credință și pentru lupta pe care o aveți.
2. Frați și surori homosexuale, vă iubesc la fel de mult cât și pe cei creștini, pentru că aveți credință și pentru lupta voastră.

Aceasta este povestea mea reală! Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Vă pup cu drag, Bet.